Ce ai lua cu tine dacă ai ajunge pe o insulă?

În nici un caz un prieten enervant🙂 Cu siguranță bună dispoziție și mult chef de party pentru că nu e orice insulă și o să stau și 5 zile. Multă cremă de protecție și chef de dans pentru că ele merg mână în mână, picior în picior.

Treaba e așa. Ai 5 zile de festival în mijlocul Dunării, spre bulgari. Locul e safe, testat și para-testat pentru că e a 6-a oară când merg oamenii aștia să se distreze acolo pe fundal de muzică electronică. Also doar azi mai poți lua bilete la 45 de euro, de mâine se fac 55 so hurry up!

Cum nu poți să stai toată ziua la concert, deși line up-ul e de nota 10 (peste 40 de DJ și artiști internaționali și-au confirmat prezența la festival), organizatorii au pregătit niște super activări. Îți place Stand Up Paddle? Well, there’s your chance. Poți învăța sau practica direct pe Dunăre. Instructorii și salvamarii sunt acolo și în caz că vrei să faci caiac-canoe sau wakeboard.

Când ai chef de activități pe uscat, poți încerca spectacolele de teatru-labirint, un spectacol în care nu stai degeaba pentru că e interactiv și are la bază experiența ta personală.

Sigur că noapte poți să admiri și ploia de stele cu vizionare directă fix din cortul tău. Au comandat-o special.  

3 Smoked Olives Island Festival e un festival electro-eco, asta înseamnă că alcoolul pe care îl consumi ascultând musica preferată vine în pahare fără paie.

Sigur ai observat trendul ăsta prin barurile îm care mergi. Din cauză că festivalurile de muzică generează o cantitate importantă de deșeuri de plastic, începând de anul acesta, organizatorii au renunțat la paie iar tacâmurile vor fi produse din material biodegradabile.

Mai e o lună până la festival. Zi-mi ce iei cu tine pe insulă și hai să ne întâlnim acolo!

 

Când vrei un festival mișto, îl faci. Și așa a apărut 3 Smoked Olives Island Festival

Din proprie experiență știu că cele mai mișto petreceri sunt alea pe care te apuci să le faci doar ca să se ridice la standardele tale. Așa s-a întâmplat și cu 3 Smoked Olives Island Festival. Ingredientele secrete în urmă cu 8 ani au fost basic: un mixer, un platan, boxe și 30 de oameni cu chef de chill pe o insula loco, fără fițe de Bora Bora.

GPS-ul s-a fixat în mijlocul Dunării, mai exact pe punctul de trecere cu bacul între Ostrov și Silistra. Insula are și plajă – pentru băi în soare și în apa cu vedere la bulgari și are și pădure – ca să te poți odihni în corturile așezate la umbra copacilor. Oamenii s-au simțit atât de bine, încât s-au întors cu greu la casele lor după 3 zile de party.

Le-a rămas însă gândul acolo și după doi ani au făcut o ediție pilot cu 120 de persoane. Dacă acum suntem la 6-lea an, e clar că e hit.

Cine stă la cort 5 zile pe o insulă în mijlocul Dunării?

Tu și cu mine și cu alți 4000 de oameni, asta dacă ne pregătim puțin din timp🙂

Omul Insulei are cel puțin 21 de ani, nu îi este frică de inedit și traiește pentru și din experiențe memorabile, spune Constantin, unul dintre organizatorii festivalului. Sigur, poți să te cazezi și la hotel sau la pensiune când vii la 3 Smoked Olives Island Festival. “Indiferent cum alegi să participi la 3SOF, aceasta este una dintre acele experiențe care îți va schimba viața în bine.”

Ce faci când nu sunt concerte?

Cam asta: )

Dar ce NU faci?!: ) Ziua te relaxezi la soare pe plajă sau la umbră în pădure. Noaptea poți să privește ploaia de stele. And MORE! Ce ne mai pregătesc organizatorii?

“Vrem să surprindem plăcut prin activitățile pe care le pregătim și vom dezvălui doar câteva aici: volei, yoga sau wakeboarding“, spune Constantin.

4000 de oameni fac în 5 zile de festival câte deșeuri?

Aproximatix 45-50 de metri cubi, estimează organizatorii care iau în calcul faptul că anul trecut 2000 de oameni au lăsat 22 de metri cubi. Din total 7 metri cubi au fost reciclate, deci festivalul e eco friendly. Pentru că e aparte, am întrebat de ce această alegere de a colecta selectiv la un festival?

“Vrem să organizăm un eveniment cu impact minim asupra mediului, educând în același timp publicul român, dar și  pe cel international să fie eco-friendly în timpul evenimentelor în aer liber. Deșeurile reciclabile selectate vor fi trimise către un reciclator final, în timp ce deșeurile organice vor fi compostate.“

Tot festivalul e eco

Zonele de la toalete și de la punctele de colectare vor fi iluminate cu instalații de energii regenerabile –  panouri foto-voltaice care vor încarca bateriile cu lumină solară.

Pe insulă nu vor exista farfurii și tacâmuri din plastic nereciclabil și vor fi înlocuite cu unele biodegradabile.

Evenimente free la care poți merge joia asta

Serată cu scrisori, Cărturești 19:30 – 21:30

Marius Chivu, Nora Iuga, Răzvan Exarhu, Gianina Corondan, Cătălin Ștefănescu, Ioana Pârvulescu, Alex Tocilescu și Genevieve Fieraru se întîlnesc joi, 24 mai, ora 19.30, în grădina Librăriei Cărturești Verona, să citească scrisori de dragoste ale scriitorilor români. Celebre, secrete, interzise, platonice, pătimașe, împărtășite, nefericite, iubirile lor ne lasă să privim pe furiș în dormitorul literaturii române.

Rooftop Cinema: Summer is Back

După un maraton de lectură parcă merge unul de filme. Le poți vedea for free la Deschis Gastrobar unde  te asteaptă o călătorie cu filme la înălţime. Have fun la scurtmetraje!

Degustare de vin cu 5 medaliate de la Via Viticola Sarica Niculițel

Ca în fiecare joi, FOX Wineshop face degustare de vinuri. De data asta e rândul celor de la Sarica Niculițel să ne introducă în tainele cramei lor, așa că au pregătit 5 vinuri medaliate la concursuri internaționale, pe care sunt pregătiți să le prezinte. Participarea la degustare e free, singura condiție este să trimiteți pe Facebook un mesaj privat în care să vă aratați intenția.

Bucharest Business Club

De 3 luni a intrat în peisajul bucureștean un nou organizator de networking. Bucharest Business Club este un club al antreprenorilor care își propune să găsească afaceri fresh și să îi ajute pe oameni să creeze legături. Ce e mișto e că nu percepe o taxă de participare. Singura condiție de access este să fi fost recomandat de un membru. Singura condiție prin care rămâi este să recomanzi la rândul tău antreprenori.

 

Momentul perfect pentru o demisie

Nu e când îl simți, pentru că deseori s-ar putea să acționezi doar la impuls. Momentul perfect pentru demisie variază în funcție de vârstă și experiență.

Mă uitam pe anunțurile din zona de PR & social media și oricât ai vrea să nu pari malițios, nu poți să nu observi că se repeta cam la aceleași agenții. Prima oară te gândești că e fain că se dezvoltă, apoi vezi din ce în ce mai des cum caută oameni cu același job description. Mai mult. Îți dai seama și când se zgârcesc pentru că anuțurile se modifică și mai găsești adăugat niște cerințe care corespund altui job, în teorie plătit separat.

Agenție caut designer care să știe și puțin copy elementar

Eu v-am zis că de când a apărut Canva că asta înseamnă sfârșitul echipei pe model art-copy și începutul hybridului pentru care va fi plătit un singur om. Dar nu m-ați crezut, ce să vă fac?

Momentul propice pentru dat demisia variază în funcție de vârstă

Între 18-25 ai de învățat, deci oricât de millenial ai fi, strânge din dinți, înjură și dă cu pumnul în masă, dar nu pleca la primul obstacol. Orice job ai avea, ai de învățat mult și asta e perioada în care o poți face rapid. Dă-ți demisia doar dacă simți că stagnezi, nu pentru că ești implicat într-un proiect greu. Trust me. La vârsta asta demisia se dă doar dacă ajungi să faci cafele pentru tot biroul și comisioane pentru șeful tău exploatator. Altfel stai și înveți până simți că ți-ai atins potențialul.

După 30 nu prea mai stai la discuții. Îți știi valoarea, știi cât poți crește într-un domeniu și cam cât merită efortul tău așa că nu mai stai în joburi care nu îți oferă satisfacție. Lucrezi la magazin? Foarte bine, angajează-te la altul și testează piața. Crești unde poți, părăsește corabia unde nu se mai poate face nimic. Oricum te vei scufunda cu ea.

La 40 – 45 se complică treaba pentru că dacă nu ai făcut nimic până acum, șansele sunt să ai mai mult de tras. Demisia se dă mai calculat acum. Probabil ai un credit sau două și un copil sau mai mulți pentru care ești responsabil.

Indiferent de vârstă cred că demisia se dă atunci când o simți că-ți stă în gât. Când te duci cu atât de multă lehamite la job, de ajungi să nu te mai recunoști. Și în momentele alea pot doar să te rog să pleci de acolo. E toxic. Pentru tine și pentru ceilalți. Doar știi că atunci când închizi o ușă nu faci decât să creezi loc pentru altceva.

 

 

Chestii mișto care se întâmplă săptămâna asta și pe unde să stai la soare

E marți, sunt 22 de grade și avem parte de vreme mișto toată săptămână. Cum să nu vă dau idei de ieșit prin București, dacă tot e atât de mișto?

Azi, mă întrebi ce să faci azi? Bea o cafea pe Dorobanți. Ho, că nu te trimit acolo unde îți scuturi cardul mai ceva ca florile de corcoduș în bătaia vântului. Am fost la Dose, pe Dorobanți 56 și am băut eternul meu flat white. S L U R P și iarăși SLURP! Plus că Alex, unul dintre owneri, îți mixează niște ginuri de salivează bogătanii din partea de Nord a Străzii:)

Dacă ți-ai luat doza de energie, la 19.30 ai program de alergat în parc cu 321sport. Nebunii ăștia fac istorie și te poți alătura tradiției din fiecare marți. Ia-ți echipamentul și ieși la alergat împreună cu ei prin Herăstrău.

Dacă îți place Van Gogh, mâine poți vedea la Elvira Popescu o animație despre el. Loving Vincent se numește și este primul film de animație pictat fotogramă cu fotogramă. Pare super interesant.

Joi e timpul să mergi la sală. Drob it like it’s hot și fă ceva pentru beach body-ul ală după care vei plânge peste 2 luni. Încă mai ai o soluție miraculoasă. Mergi de 3 ori pe săptămână la BODYUPGRADE 60 days challenge și Robert Dinescu o să îți arate ce înseamnă sport adevărat. Pe testate.

După ce ieși de acolo, mergi în centrul vechi, dar nu sta la sol. Urcă până la Pura Vida. Nu e lift, dar experiența e înălțătoare de-a dreptul. Muzica e ce trebuie, băutura nu prea, dar compensezi cu peisajul.

De vineri până duminică poți să descoperi Bucureștii Mahalalelor sub ghidajul celor de la A.R.C.E.N. Traseul cuprinde o serie de povești inedite despre negustorimea din zona Lipscani, Moșilor și Carol, povești despre cartierele noi ale capitalei și viața mahalalelor de la jumătatea anilor 30 și despre nopțile de petrecere ale bucureștenilor de după Marele Război. Aici găsești programul și poate ne vedem.

Tu pe unde ieși săptămâna asta?

 

I know nothing

Ma trezesc. Stau cu ochii deschisi si cu mintea aiurea 18 ore. Sau mai mult…cine mai numara?

Imi simt pasii grei la contactul cu asfaltul. Dar stiu ca asta trebuie sa fac daca vreau sa ajung din punctul A in punctul B. Totul e mecanic. Ridic piciorul drept. Il pun in fata celui stang. Merg. Ridic piciorul stang. Il pun in fata celui drept. Merg.

Deschid gura. Articulez. Zambesc. Fortat. Trebuie. Intotdeauna trebuie. Intotdeauna trebuie.

Inspir. Respir. Alung ganduri. Degeaba. E cel mai extenuant exercitiu pe care ti-l poti imagina. Sa nu gandesti. Sa iti impui sa nu gandesti. Sa iti iei toate intrebarile fara raspuns, sa le tragi de cozile ultimelor litere, sa le tii suspendate de punctul semnului de intrebare si sa le asezi frumos intr-un colt. Si sa le lasi acolo sa creasca, sa se inflameze, sa pocneasca.

Sa pocneasca. Sa se crape coaja maro si sa iasa tot puroiul de sub. Sa pulseze pana explodeaza. Sa curga fierbinte, atat de fierbinte incat sa intelegi odata ce e de inteles. Poate ca daca o simti, o intelegi. Poate ca daca te arde, o accepti. Poate ca daca ai ceva palpabil…

I know nothing. Un bazin urias de nimic in care te scufunzi cu speranta ca nu te ineci. Malul pe care il simti printe degete cand incerci sa inoti. Pacla ce se lasa pe creier cand gandesti prea mult. Gura uscata cu care te trezesti dupa toate noptile care isi tarasc orele minut cu minut.

And then you skip a heartbeat. And another one. Si te trezesti intr-o dimineata inainte de al doilea snooze. Si opresti tot. Timpul din camera. Pulsul crescut. Gandurile valmasag din cap.

Stau cu ochii deschisi. Ridic piciorul drept. Il pun in fata celui stang. Merg. Ridic piciorul stang. Il pun in fata celui drept. Merg. Drept sau sinuos. Niciodata inapoi.

Valul

E liniştea de dinainte de tsunami. E calmul aparent care se instalează după prima despicare de falii. E forţa care mocneşte sub o pojghiţă fină, mai fragilă decât coaja unui ou.

S-a clătinat puţin. S-a zgâlţâit mai tare şi apoi a început să ia amploare. Pe luciul apei a apărut un fel de bulă, apoi marea a început să fiarbă cu băşici sparte la suprafaţă şi uite ce vine din zare! Creşte la început cu câţiva centrimetri, apoi ajunge la jumătate de metru, ca să acopere într-un final cerul.

Nu trece o zi să nu găsesc un articol de demisionar. Un demisionar care povesteşte că a stat, a acumulat, a muncit, s-a implicat şi la un moment dat a făcut crack! Un demisionar care se declară fericit că acum face fix ce îşi doreşte şi îşi asumă că toată treaba asta vine la pachet cu responsabilităţi şi bani număraţi şi drămuiţi zilnic.

Generaţia 30+ nu mai e generaţia ahtiată după ani sabatici, e generaţia deloc impulsivă şi complet implicată, care alege la un moment dat să meargă pe calea ei. Şi îşi asumă. Look around, lumea începe să se schimbe. Aşa apar proiectele mişto. Alea pe care le dăm mereu exemplu şi mormăim invidioşi în faţa computerului…maaamă, păi dacă aş avea şi io timp.

Fă-ţi!

La Masca se joaca bine

Vazusem “Sluga la doi stapani” in liceu dar experienta nu m-a pregatit deloc pentru ce urma sa vad la #mascatweetmeet. Noroc cu domnul Chinezu ca m-a tras de maneca si m-a chemat la teatru, altfel cu siguranta mai treceau luni bune pana sa calc intr-o sala.

Dupa desfasurarea de forte la care am asistat, pot sa sustin oricand ca la Masca se joaca bine. Oamenii astia nu sunt prafuiti, ca norul ce iesea din matura Smeraldinei cand mai tragea cate o scatoalca in stanga si-n dreapta. Actorii sunt tineri, piesa e regizata astfel incat sa aiba repere discursive din actualitate, actorii interactioneaza cu publicul si impresioneaza prin naturaletea cu care intra in pielea personajelor.

Actorii de la Masca sunt de un profesionism uimitor. Improvizeaza fara probleme, implica publicul in piesa si fac din mica sala a teatrului de pe Uverturii, centrul Universului – pentru o ora si jumatate.

Masca a invatat sa se promoveze si bine face, pentru ca prin metoda asta isi asigura, incet dar  sigur, loialitatea publicului. Intalnirea de dupa spectacol cu actorii cu care puteam conversa si cu directorul teatrului, actorul Mihai Malaimare a fost de o naturalete desavarsita.

Despre piesa de teatru gasiti mai multe la Roxana si poze la Cristina iar pe cei de laMasca ii gasiti pe retelele sociale, ca toti oamenii care stiu sa se promoveze:)

MNAC : 4 expozitii, trei vizitatori

Prea mult timp trecuse de cand n-am mai calcat intr-un muzeu asa ca m-am scuturat bine de igonoranta si m-am indreptat spre muzeul meu preferat: MNAC.

Patru expozitii ma asteptau,  mustind de dorinta de a mi se dezvalui sub ochi.

Lumi utopice la primul etaj, expozitie Horia Bernea la al doilea, la al treilea Golden Flat & Co- ocazie cu care m-au amuzat colajele lui Ion Barladeanu si la parter o expozitie media “Anturaju’ si alte intamplari”.

Asadar, nici mai mult, nici mai putin de 4 expozitii si trei vizitatori. Da, trei..dintre care doi venisera cu o treaba la cineva.

Strainii blonzii s-au mirat nevoie mare la vederea detectorului de arme de foc/cutite/armament care strajuia intrarea in MNAC. Si asa a inceput dialogul savuros intre paznici ( care nu pot fi imbracati mai in contrast cu tot mediul de la MNAC decat sunt acum) si cei doi tipi care s-au debarasat de curele, geci, telefoane si rucsaci.

– what’s with all the security? are you afraid someone’s going to steel something from here? zice primul blond care a reusit sa treaca, dezlanat, cu pantalonii usor cazuti, prin detector.

in loc de raspuns…liniste adanca si chipuri zambitoare de portari si tantici de la muzeu. Una dintre ele isi ia inima-n dinti si intreaba cu amplob :

– german, german? are you german?

Imbracata in costum de profesoara, camasa alba/fusta neagra/pantofi de la Clujana, femeia cu freza de Andreea Esca, falfaie lasciv din gene spre tipul care se uita la ea amuzat, inainte de a-i spune:

– aaaaaa, no. english. so, what’s with all the security ?

-Security….yeeees, yeees. high!

Ar fi redundant sa mai specific faptul ca micul dialog a fost exhaustiv. Mi se pare absolut jenant sa nu pui, chiar si la intrare, personal pregatit sa comunice cu strainii. Ce se intampla cu cei care vor niste explicatii? Ce se intampla cu cei care cer niste directii sau informatii ?

Spiritul pe care vrea sa il emane MNAC ar trebui sa fie vizibil de la intrare. In schimb, turistii care vin aici, se lovesc din prima de doua obstacole. Detectorul de metale si bariera lingvistica.

Expozitiile sunt extraordinare. Singurul regret a fost ca ecoul pasilor mei nu gasea raspuns decat in cel al angajatilor de pe fiecare etaj.

Poate expozitia de Banda Desenata care se deschide in curand, la etajul 4, va mai inviora atmosfera.

Pana atunci, daca va intereseaza cum e cu dietele, gasiti raspunsuri la etajul 1. Trucurile sunt dezvaluite  in dialogul infiripat de angajati, in mijlocul lumii utopice.

Rango, pentru un somn linistit

Aceasta metafora, imbracata in haine animate, poate fi descrisa printr-un singur adjectiv, si ala exhaustiv : boooooo-riiiiiiiiiiing. Rango, doamnelor si domnilor e o animatie plictisitoare, foarte plictisitoare si extrem de plictisitoare. Atat de plictisitoare incat nici vocea lui Jonnhy Depp, nu il salveaza.
Oamenii picau ca mustele in jurul meu, in somn adanc si protector. Am simtit cum mi se netezesc circumvolutiunile in timp ce priveam cea mai slaba animatie pe care am vazut-o lately.
La baza, povestea preda lectia celui care se ridica de jos prin propriile-i puteri. E povestea unei soparle care ajunge in Vestul Salbatic si devine, intr-un final, marele erou care se dadea in fata celorlalti.
Desenul este urat realizat, daca va intrebati de ce, aflati ca este o productie Nickelodeon. Cu asta gasesc ca am spus tot.
Asadar, daca aveti chef de o tortura, mai bine platiti pe cineva sa intepe o papusa Voodoo cu chipul vostru pe ea. Nu mergeti la Rango, decat daca vreti sa dormiti incomod la cineva.