What was that smell at Electric Castle?

Copii de asfalt cum sunt majoritatea dintre noi cei care am mers la Electric, am strâmbat puțin din nas la mirosul care plutea peste Main Stage și se impregna în hainele  publicului adunat în fața scenei.  Invazia olfactivă și-a găsit sursa după niște întrebări aruncate în stânga și în dreapta și puțină investigație la Bonțida.

De unde poate mirosi așa, a bălegar? Exact de acolo. Bingo! Povestea e așa. Terenurile de la EC sunt închiriate de la săteni. Sătenii fac ce doresc cu proprietatea personală, iar domnul în cauză a decis că vrea să-și fertilizeze intens terenul cu îngrășământ natural. Puțin i-a păsat de rezultat. Puțin i-a păsat că ploaia frământată sub picioarele a 40 de mii de oameni, va scoate din pământ exact mirosul de îngrășământ.

Așadar e simplu, la EC a mirosit a bălegar. Ud atunci când ploua și te împroșca exact ca un gheizer până la genunchi, uscat atunci când era soare și frumos. Plângerile să meargă la proprietarul terenului. But you know what? I liked it. E parte din experiență. In fact, te scoate din zona de confort și te aruncă într-o chestie nouă și challening la care ori reziști și te întorci și anul viitor, ori cedezi și bine, pa!

Anul ăsta au venit 210 mii de oameni și s-a doborât un nou record de participanți.

În plus, în blind, doar pentru experiență, s-au vândut 5000 de bilete deja pentru ediția din 2019. Deci da, am putea spune că that was the smell of success.

Don’t forget rule no. 1:


Mai poți citi impresii despre Electric Castle și la Hoinaru pe blog.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *