ApeRider o idee bună implementată execrabil

Când am auzit prima oară despre ApeRider m-am bucurat foarte mult că începem să adoptăm și în România un sistem de bike share pe care l-am folosit cu plăcere la Berlin.

idea e simplă.  Intri în aplicație, localizezi bicicleta, scanezi codul de pe ghidon, pedalezi până unde ai nevoie și plătești automat cursa cu cardul. În plus nu te condiționează să o lași în stații anume, așa cum se întâmplă cu I love Velo, dar ai niște parcări virtuale special desemnate pe harta virtuală.

Mai mult decât atât, bicicleta folosită e un Pegas, îți mai faci o idee despre cum merge, poate vrei să cumperi una proprie și personală.

Aplicația a fost lansată pe 12 mai și de atunci tot e în variantă BETA. Tot de atunci am mers de câteva ori cu bicicleta, cât să mă declar mulțumită de ride, însă am decis să renunț la ea. De când am aplicația de bicicletă, am mers kilometri întregi PE JOS în căutarea bicicletelor care apar pe hartă. Pur și simplu nu există. Am făcut drumul Moșilor – Romană de atâtea ori pe jos și când am găsit biciclete, deseori erau blocate și inutilizabile.

Ideea e simplă. Ai nevoie de bicicletă. O localizezi pe hartă, o iei și pleci în treaba ta. În practică însă timpul devine o melasă vâscoasă care pare că stă în loc. Cauți ca hăbăucul bicicleta. Te holbezi în locul în care e semnalizată pe hartă, dar în realitate nu-i. Găsești una și petreci 20 de minute la telefon în call center ca să o deblocheze și apoi afli că de fapt e stricată. Și toată bucuria pe care ai fi putut să o ai se transformă într-o mare de spume.

Adio, ApeRider! Ai fost o idee excelentă, implementată românește și am ajuns aici.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *