Take back your life de pe canapeaua lui Mihnea Ratte

Pe Ratte îl cunosc din facultate, dar ne intersectăm mai des abia acum. E omul care se trezește mai devreme decât mine, în caz că era posibil așa ceva. 🙂 Mereu cu aparatul foto după el, aproape mereu pe trotineta cu care se deplasează.

“Dacă-ți face super-plăcere ce faci, te trezești la orice oră și faci totul cu pasiune”, mi-a spus fotograful care a crezut inițial că se va face geolog, pictor și actor – fix în ordinea asta.

Cum a început totul? A fost autodidact. Acum cel mai mult îi place să fotografieze evenimente. Urăște editarea de după, dar niciodată, absolut niciodată nu a pierdut vreo poză. E omul cu 3 backup-uri. Dacă n-ar fi fotograf ar fi…tot fotograf. Nu vede altceva pentru că așa e când îți tranformi jobul în pasiune.

E mișto acasă la Ratte. E mișto și cum a programat-o pe Siri să îl strige. Ce am aflat la Mihnea pe canapea, here goes:


Dacă v-a plăcut episodul cu Mihnea, aruncați un ochi și pe cele cu Bogdan Munteanu și Marius Matache. Semnatura de pe video îi aparține lui Sorin Florea.

Sâmbăta asta faci bar hopping cu Sfântu’ Patrick

Sunt 5 baruri în care poți să dai gata niște Guiness-uri weekend-ul ăsta în cinstea lu’ Patrick. Ba două dintre ele sunt chiar perete în perete, deci îți recomand să le lași la urma periplului irlandez.Nu de alta, dar de la al 5-lea Guiness încolo, cel puțin eu, nu am prea multă încredere în cooordonarea mea motrică.
Te provoc să bei nu 5 Guiness, ci 7 și îți fac și cinste, dacă reușești să toastezi corect. Când dai noroc, e musai să o faci cu accent irlandez și să spui: “Sláinte!”. Ia încearcă! Nu ai reușit? Nici eu. Așa că m-am documentat:

 

 

Barurile în care te trimit weekend-ul ăsta de St. Patrick’s Day sunt în centru: The Harp, Kilkenny Irish Pub, St. Patrick Irish Pub, Primus Pub și Terminus. Guiness mi-a trimis 7 vouchere a câte o bere, pe care le voi alege extrem de subiectiv.:D
Pentru că cel mai mult în viață îmi place să mă întâlnesc cu prietenii în oraș, spune-mi care sunt cele mai fun/noi locuri de ieșit din București și cum te distrezi acolo cu prietenii tăi. The winner takes it all, vorba cântecului.

De weekend – Cum faci bar hopping până la răsărit cu 100 de lei în buzunar

Că tot e vineri și weekend-ul ăsta (iar) vine înainte de salariu, m-am uitat pe carduri, am scotocit prin buzunare, am strâns 3 lei din rucscac și alți 2 din buzunare și am stors 100 de lei pentru o noapte de bar hopping.

Nu o să trișez. Nu îmi voi lua cardul și nu voi cere de la prieteni împrumut.

Extra tips for partying harder: încearcă să te deplasezi cu transportul în comun sau pe jos când mergi între baruri. Dacă distanța e prea mare sau echilibrul prea precar, comandă UBER/TAXIFY. Știu că nu mai ai nimic pe carduri, dar companiile sunt cool și dacă nu faci excese, poți plăti călătoria cu prima ocazie cu care îți intră banii pe card. Așadar 2 drumuri sunt asigurate și cu ele cel puțin 2 shot-uri. 😀 Shhhh!

Starting Point – Control

Cum începi? Cum adică? Ești nou în oraș de nu știi? SE începe în Control! Da, știu că nu e marți, dar de-un shot stins cu o bere, ambele băute pe terasă, că e fain afară, merge încălzirea. Muzica e mișto, dar mai mișto e zgomotul mulțimii care mișună pe acolo după job. Clar Control e starting point. Întâlnești prieteni vechi, îți faci unii noi și cu puțin noroc cineva se simte altruist. Dacă nu, nu-i panică. Oricum mai ai bani.

Macaz – că e încă devreme

Tot e cald afară, fă  o plimbare până pe Moșilor Vechi. Ai grijă când ceri gin, ca să nu pățești ca Maurice. 😀 în rest, așteaptă-te la ceva eclectic începând de la oameni până la muzică. Feministe, LGBTQ+, open minded dansează la un loc cu susținătorii ideologiilor comuniste. Poți merge și doar dacă ești interesat de locuri noi. Aici clar nu te plictisești plus că un pahar de vin pe fundal de protomanelele mixate cu techno e tot ce îți trebuie.

Jacques Pot – pentru că e la doi pași de Macaz 

Plus că nu prea mai ai bani și îți ajung totuși de o bere Harghita, iar muzica e mișto și pusă de niște băieți drăguți. Am aterizat prima dată aici la o petrecere pe bază de invite only:D, dar l-am uitat complet până anul trecut. Nice crowd și petrecerile pe care le fac au good vibe.

If and only if you’ll survive, calcă în Queens. Muzica e comercială, petrecerile de nișă și nu numai, distracția asigurată.

Drunken Lords – prinde răsăritul în Centrul Vechi

Când ți s-a luat și de muzica și de publicul de nișă, mergi pe gang la mainstream. Îți spun de acum că stai mult până comanzi la bar. Aș merge pe apă, ca să mai reziști.Că se vor hârșâi de tine corpuri transpirate de la dans și te vei înghesui cu mulți oameni pe puțini metri pătrați, dar e cu atât mai bine ca să nu mergi la bar și să comanzi des. 🙂 Muzica de aici nu te lasă să stai jos. Ai toate șansele să prinzi răsăritul aici.

Să te uiți mâine în portofel și să-mi spui cât ai cheltuit. După calculele mele, te încadrezi în 100 de lei. Bine, dacă ești good-looking și fun, șansele sunt mari să îți rămână din banii ăștia pentru următoarea petrecere. 😛 Și mâine seară e o ocazie 😀

 

Fericirea e efemeră

Disclaimer din primul paragraf: Această abordare este pur superficială pe model #DeAia. Credeai că vin cu ceva filosofic? Sorry, not today. All those who lost faith, please return to Nietzche. Fataliștii să meargă la Cioran, criticii care au timp de dezbateri să meargă puțin la Socrate și hedoniștii perseverenți să rămână la Aristippus, elevul lui Socrate.

Vreau să vă povestesc eu cum am testat în cel mai empiric mod enunțul din titlu.  Fericirea e efemeră și asta e cu atât mai evident când te urci pe un cântar bipolar.

După o lună de mers constant la sală, conving antrenorul că e timpul să mă lase să îmi număr kilogramele în minus. Mă urc pe cântar și mă luminez la față mai ceva ca un machiaj de 13 straturi cu iluminator și fond de ten și ce vă mai puneți, că habar n-am. Arăta cu vreo 5 kg în minus. Toată munca mea se materializa sub privirea mea. 😀 Chem antrenorul, pe Robert, să îi arăt și lui. Mă urc pe cântar și greutatea se schimbă. 700 de grame în plus. What?! Nu, clar nu e bine. Mai încerc o dată. 1,5 kg în plus. Și așa s-a dus. Toată fericirea mea de suprafață.

În altă ordine de idei, e evident că un regim sănătos de sală te ajută să te modelezi și să slăbești sănătos. Unde sănătos nu înseamnă 7 kg/lună, ci vreo 3, cum s-a și întâmplat. E important să ai un antrenor care să te motiveze permanent și o gașcă mișto la sală. Și ce dacă nu știi să faci flotări? Începi în ritmul tău și in no time ajungi ca Ruxi, să faci mai mult decât flotări:

I’m not there yet, dar voi ajunge în ritmul meu. Vestea bună e că a început o nouă ediție BODYUPGRADE 60 days challenge. Dacă vrei să încerci circuitul, trial is free și poate devenim colegi.

Una cu taximetriști, alta cu vată de zahăr

Neam nu găsea taxiul destinația din punctul A în punctul B, deși i-am repetat de 3 ori adresa. I-am și indicat zona. M-am și uitat în GPS când tasta primele litere, ca să ma asigur că e corect. Neam. Ne-am lămurit noi după.

  • Păi de ce n-ați zis, duamnăăă, că e cu doi de *i* ?!
  • Păi de ce n-ați zis, domnule, că nu știți să scrieți corect în română?!

De asta e bine la Uber-Fy. Bagi singur adresa și cu puțin noroc de 8 clase absolvite cum trebuie, o și nimerești.

******

Dinner with a view. High standards. O gagică cu exces de zel ia bunele maniere la masă și le duce mai sky high decât etajul 36 al turnului din care admira Bucureștiul noaptea.

Se dă un desert estetico surprizător, deci cu element WOW. Pe farfuria dusty pink, deasupra bucățelelor de ciocolată, plutește un nor din vată de zahăr. Nu a ajuns încă să leviteze, așa că se sprijină pe 3 bețisoare pentru suport.

Gagica se uită atent în farfurie și reușește să eclipseze desertul prin modul în care îl mănâncă. Așa că ia elementul WOW și se îl izbește de pământ în zgomot de tacâmuri. Pentru că da, a mâncat vata de zahăr cu furculița și cuțitul. Și a încercat să taie norul. Și norul nimic. Și a încercat să desfacă vata de zahăr. Și vata de zahăr a rezistat. Într-un final s-a dat bătută. Și eu o priveam cu desertul terminat de mult și degetele lipicioase.

 

 

 

Pune o poză cu muci

Hai, șterge-ți grimasa de mirare de pe chip și măsoară ușor cu buricele degetelor pungile de sub ochi, atât cât să le cântărești bine, și apoi ce-ar fi să postezi o poză cu muci? Doar acum merge pe bune htag-ul ală cu #Iwokeuplikethis.

Dimineața nu e nimeni proaspăt ca un avocado crud, nici ca o piersicuță care plesnește de energie. Dimineața abia îți smulgi colțul gurii de pe perna aspră pe care s-a uscat saliva din băluța care ți-a curs în somn. Și acum îi mai simți asprimea pe față, pentru că a usturat puțin când te-ai dezlipit de fața de pernă, ca și cum ai fi avut o fâșie roz de epilat mustața. Ah, tu n-ai? 🙂

Fii true to yourself și pune-o o poză cu degetele picioarele chircite de frig la contactul cu gresia din baie. Și, dacă tot o ardem în mood board-uri, instagramează-ți pielea fină și lipsită de înfrigurare pe care o pozezi cât aștepți să se încălzească apa. Ah, nu stai la ultimul etaj al unui bloc comunist?

Hai, pune o poză în care îmi arăți ce frumoasă e viața când torni cafea aburindă în cana care stă pe un azulejo smuls dintr-un perete la ultima călătorie în Lisabona. Dar ai grijă să nu lărgești cadrul, că altfel o să vedem și faianța albă pătată de ulei, ca-n filmele românești. Hai, arată-mi ce mișto e viața pe care ți-o imaginezi. Și, după ce pui o poză cu muci, așteaptă reacțiile. Te vor uimi. Vei amuți. Pentru că dincolo de invidie avem această capacitate, apreciem ce e autentic.

Hai, pune o poză cu muci și-ți garantez că amestecul de șoc și groază va lăsa loc aprecierii autenticului în lupta sa contra cosmetizării.

 

 

Smize and wave

Bastille a stat cu mine pe heavy rotation in the darkest hours, it’s only obvious that I should be in the first row at Summer Well 2018.

Music is empathy and also the best therapy. And that’s coming from someone who knows shit about both:)) Muzica amplifică stări. Induce momente. Îţi aduce energie dimineaţa şi te ţine treaz la miezul nopţii pe ritmuri alerte. Te relaxează când conduci cu geamurile larg deschise în goană spre mare, fix în momentul în care soarele îţi invadează irisul în sincron cu beat-ul care vibrează în pavilionul urechii şi se plimbă puţin pe acolo doar ca să atace direct timpanul şi să te transpună în transă.

I need music like I need air. I breathe music. Simt notele cum îmi aleargă prin vene până să ajungă la creier unde gâdilă glanda pineală. Las percuţia să preia controlul membrelor mele ca să le mişte sacadat.

Smize and wave. That’s all you got.

 

 

 

The joy of joi

Nici o zi nu e mai rotundă și mai datatoare de speranță ca ziua de joi. E exact ziua în care aș claca, dacă nu aș fi sigură că de mâine intru într-o stare de chill total.

Joi e ziua mea preferată. Bat ceasul în cursa cu timpul, dușul rece nu îmi mai zburlește pielea și ajung mai repede în taxi-ul care se târăște agale prin oraș. Întotdeaună în aceeași direcție. Niciodată rătăcind drumul. Permanent cu același bon.

Dar joi, joi imi fac de cap. Joi mă lăfăi la soare și îmi găsesc timp să stau doar cu mine să mă scot la o cafea. Joi mă bucur de week-end-ul care mi se așterne la picioare și îmi fac planuri doar de dragul de a le face.

Joi e mai bun ca un borcan cu milky way. Joi e ziua perfectă. Duminica însă e mai hâtra ca o zi de luni.