That kind of friend

Fie e pe speed dial, fie îi știi numărul by heart. E prietenul ală (sau prietena), care te acceptă așa cum te găsești în momentul respectiv: prost de bubui (dar se acceptă că e temporar), cu nasul plin de muci și răgușit de plâns, entuziast, debordând de idei sau pur și simplu enervant până la cer și o palmă mai sus.

Pe mâneca lui (sau a ei), ți-ai șters nasul când ai suferit cel mai tare. Cu el (sau cu ea) ai ieșit la băut ca să uiți de tot, el (sau ea) te-a ținut de frunte când ai regretat tot ce ai turnat+spus+făcut la beție.

Ea (sau el) te-a primit și te-a lăsat acolo să just be. Fără întrebări. Cu uitat la film și glume despre nimic. Ea (sau el) a fost acolo pentru tine când ai sunat în creierii nopții doar pentru că ai auzit un banc bun și ai vrut să i-l spui.

Ea (sau el) e genul ală de om cu care nu te porți cu mănuși și nici el cu tine. Fiecare spune ce are de zis, verde-n față și merge mai departe. Pentru că știi că are dreptate. Pentru că îi respecți opinia, chiar dacă nu o împărtășești. Și chiar dacă nu îți convine ce are de spus, stai și asculți și ții cont de ce ai auzit.

Ea (sau el) te citește dintr-o privire. Și când e cazul să te pună la pământ, o face. Spre binele tău. Și pe urmă îți dă mâna să te ridici. Va fi acolo dacă ai grijă să rămâi și tu. In the end, toți avem that kind of friend. Și dacă suntem norocoși, avem o mână de prieteni de genul ăstă. Și dacă suntem și mai norocoși, nu îi luăm de-a gata.

Despre falsul mulțumesc

E în toate mailurile alea care se încheie cu el pe post de formulă de salut.

Apare atunci când, deși cineva te calcă pe bătături, trebuie să respecți normele sociale și îți îngustezi privirea, tragi un rânjet și scoți un *mulțumesc* chinuit printre dinți, ca să nu o dai de gard cu replica care reverberează pe bolta palatină.

E cuvântul ăla din 9 litere pe care îl tastezi apăsat după ce ai primit un răspuns pe care nu îl doreai spus chiar atât de răspicat.

E formula prin care ai vrea să spui de fapt *$%*.. și **%%^##@ ! Dar taci, bagi o mantră și te calmezi.

Falsul mulțumesc se simte. Falsul mulțumesc te depersonalizează. Falsul mulțumesc e marca ipocrizei pe care ți-o impun toate normele.

Evită-l! Scoate-l din mailuri! Nu îl mai spune când nu îl crezi, dacă simți că te mănâncă din interior. Multumesc pentru ce? *Decât* Mulțumesc!