Ioana Moldovan, fotojurnalist: Important este ca, atunci cand iti pui aparatul la ochi, sa fii onest

Ioana pare o tipa fragila cand o intalnesti pentru prima oara. Este extrem de calda si deschisa iar faptul ca e volubila te ajuta sa intri destul de rapid in conversatie cu ea.

Apoi iti ramane privirea la o fotografie de genul asta si iti dai seama ca ai de-a face cu un om special, extrem de curajos si tenace.

Ioana a fost pe teren in cele mai periculoase zone de conflict: la protestele din Turcia in piata Taksim,  la EuroMaidan si apoi prin intreaga Ucraina, a fost in Africa si in tabara iordaniana de refugiati de la Za’atari. Fotografiile ei spun povesti uneori dureroase, cel mai des curajoase.

Am intrebat-o despre fricile ei si mi-a spus ca cea mai mare teama nu apare efectiv pe teren, se confrunta cu ele abia dupa, in intimitatea propriei case.

Dacă poți să faci fotografii în zone de conflict, devine cumva datoria ta să mergi acolo.

Nu sunt de piatră. Cred că trebuie să învingi frica și să mergi mai departe. Frica e constructivă. Cred că te face mai atent la ce se întâmplă în jurul tău.

Fotoreportajele Ioanei apar mai mult in presa straina. Le puteti vedea pe Al Jazeera sau pe Vice. Au fost colaborari si cu RFI. Care e principala diferenta intre presa straina si cea din Romania?

Raspunsul nu e deloc o surpriza, dar creioneaza intr-un singur cuvant respectul pentru continutul quality pe care (nu) il acorda cea mai mare parte a presei din Romania.

Presa straina…plateste. Pot sa spun asta?

Ioana nu are doar fotoreportaje din zone de conflict. “Nu sunt andrenaline junkie” spune ea si dovada sta si proiectul pe care l-a inceput acum, cu portrete din cabinele actorilor care se pregatesc de spectacol.

Rolling down from 70 kg

Mi-a stat inima-n gat dupa ce a trecut cu greu de ultima bucatica de ciocolata pe care tocmai ingurgitasem. Acul cantarului si cu mine tocmai ajunseseram la un nou prag. Atingeam noi extreme si nu spun asta intr-un sens pozitiv.

M-am uitat de sus. M-am uitat din lateral. Oricat mi-as fi miscat talpile goale pe senzorul cantarului, el ramanea implacabil la fata mea deformata de atata surpriza. Incepea tot cu sh, dar nu era ce trebuia.

SAPTEZECI?!

Mi-am repetat de mai multe ori numarul, doar-doar il constientizez si fac ceva.

SAPTEZECI?!

Devenise deja un refren pe care l-am rulat in cap vreo luna. Cam atat a durat perioada de lamentare. Apoi am incercat alta metoda si le-am spus prietenilor ce limite am atins. Nu au parut atat de mirati. Pare-se ca ei erau constienti de proportiile mele mai bine decat mine. Unde eram eu in tot timpul asta? A, pai…eu munceam. De dimineata pana seara si apoi o luam de la capat.

Doar acum 2 luni am pus un mic stop, in sensul ca de 3 ori pe saptamana, moarta-coapta, m-am intors ca oaia neagra a familiei, la Robert. M-a primit, ce sa imi faca? Mi-a aratat si fisa din anii trecuti, in care ma lasase la 61,6  kilograme. Ce s-a intamplat intre timp? A, pai am lucrat.

body upgrade

Aveam 70,4 kilograme cand i-am calcat din nou pragul. 2 luni mai tarziu ma simt mai bine, s-au tonifiat muschii si am si slabit 2 kilograme. As fi putut avea rezultate mult mai bune daca tineam si o dieta, dar…cumva nu pot sa renunt la prosecco&sweets :)

Ce voiam sa spun este ca daca vrei, poti. Nu sunt exemplu de rigurizitate, nu sunt cel mai bun elev din clasa si nici cel mai obedient. Dar daca am putut sa am asemenea rezultate cu un astfel de comportament, sigur puteti si voi. E un exemplu la sala, o tipa care a slabit 10 kilograme doar intr-o editie de 2 luni. A facut insa ceva sacrificii.

Cu sau fara sacrificii (desi Robert iti va vorbi despre utilitatea unui regim sanatos), incepe o noua editie de Body UPGrade acum, pe 11 iulie. Get HOT, Stay COOL se numeste si pe mine ma veti gasi asudand intre o flotare si un exercitiu pentru brate.