2015, primul an in care ies pe plus

Poate ca secretul a fost sa nu am prea multe asteptari. Poate ca totul a stat in cat de mult am acceptat sa ma las surprinsa de hazard. Nu stiu care a fost secretul meu si daca a pus sau nu cineva fairy dust, dar 2015 a fost primul an dupa 2007  in care am putut afirma cu sinceritate ca am avut 12 luni bune.

borntotravel

A fost un an care a venit la pachet cu prieteni noi si foarte buni si un proiect de suflet care creste organic si frumos. Cumva prietenii noi si proiectul sunt co-dependenti. 2015 a fost all about Travel Selfie si dorinta lui Lucian si a mea de a demonstra oamenilor ca pot calatori in locuri interesante fara sa fie conditionati de salarii uriase. Alaturi de noi au venit Bogdan si Andrei si am inceput proiectul in 4.

travel selfie

A fost anul cu cele mai multe calatorii de pana acum. Am taiat tara pe orizontala pana la Timisoara, am zburat la Cluj si am luat trenul pana la mare. You name it, I’ve done it.

Mi-am urmat visul si am calatorit cat m-au tinut picioarele. Mii de kilometri dus si intors pana in Cappadocia si inapoi doar ca sa admir rasaritul peste Podisul Anatoliei dintr-un balon cu aer cald. Cu ocazia asta, am facut si cea mai buna fotografie a mea din 2015, starring prietena AncaN.

descoperacappadocia

A urmat circuitul in Croatia, care a venit imediat dupa excursia mea anuala de la Paris, unde petrec mereu cateva zile in mansarda unui prieten.

2015 a venit la pachet cu depasirea limitelor. Nu am cuvinte pentru a descrie nivelul emotiilor pe care le-am avut cand am moderat conferinte. Cel mai greu a fost aici:

moderare conferinta principele radu

Conferinta la care a participat Principele Radu pe o tema propusa de mine: cea a reabilitarii scolii de meserii. Nimeni nu vrea sa-si trimita copilul la profesionala. Nici un parinte nu vrea sa se confrunte cu sclipirea malitioasa din ochii celorlalti care apare in momentul in care sunt intrebati la ce liceu a intrat copilul. Despre schimbarea de mentalitate a fost vorba in conferinta pe care am moderat-o la Cluj, unde invitat special a fost Alteta Sa Regala Principele Radu. Emotiile au fost uriase, rezultatele pe masura.

Tot 2015 a fost anul in care am mai depasit o limita si am inceput sa tin workshop-uri de jurnalism online si sa trec mai departe de o simpla cochetarie cu digitalul – direct la specializare.

Una peste alta, daca trag linie si evaluez, 2015 iese pe plus. Primul an care iese pe plus dupa un ciclu ce s-a incheiat, in sfarsit. Numitorul comun au fost prietenii. Mi-e din ce in ce mai clar ca fara ei nu se poate, ca fara ei viata e mai trista si ca, dincolo de orice pasiuni/relatii, ei sunt singurii care raman acolo, no matter what.

2015, primul an in care ies pe plus

Poate ca secretul a fost sa nu am prea multe asteptari. Poate ca totul a stat in cat de mult am acceptat sa ma las surprinsa de hazard. Nu stiu care a fost secretul meu si daca a pus sau nu cineva fairy dust, dar 2015 a fost primul an dupa 2007  in care am putut afirma cu sinceritate ca am avut 12 luni bune.

A fost un an care a venit la pachet cu prieteni noi si foarte buni si un proiect de suflet care creste organic si frumos. Cumva prietenii noi si proiectul sunt co-dependenti. 2015 a fost all about Travel Selfie si dorinta lui Lucian si a mea de a demonstra oamenilor ca pot calatori in locuri interesante fara sa fie conditionati de salarii uriase. Alaturi de noi au venit Bogdan si Andrei si am inceput proiectul in 4.

travel selfie

A fost anul cu cele mai multe calatorii de pana acum. Am taiat tara pe orizontala pana la Timisoara, am zburat la Cluj si am luat trenul pana la mare. You name it, I’ve done it.

Mi-am urmat visul si am calatorit cat m-au tinut picioarele. Mii de kilometri dus si intors pana in Cappadocia si inapoi doar ca sa admir rasaritul peste Podisul Anatoliei dintr-un balon cu aer cald. Cu ocazia asta, am facut si cea mai buna fotografie a mea din 2015, starring prietena AncaN.

descoperacappadocia

A urmat circuitul in Croatia, care a venit imediat dupa excursia mea anuala de la Paris, unde petrec mereu cateva zile in mansarda unui prieten.

2015 a venit la pachet cu depasirea limitelor. Nu am cuvinte pentru a descrie nivelul emotiilor pe care le-am avut cand am moderat conferinte. Cel mai greu a fost aici:

moderare conferinta principele radu

Conferinta la care a participat Principele Radu pe o tema propusa de mine: cea a reabilitarii scolii de meserii. Nimeni nu vrea sa-si trimita copilul la profesionala. Nici un parinte nu vrea sa se confrunte cu sclipirea malitioasa din ochii celorlalti care apare in momentul in care sunt intrebati la ce liceu a intrat copilul. Despre schimbarea de mentalitate a fost vorba in conferinta pe care am moderat-o la Cluj, unde invitat special a fost Alteta Sa Regala Principele Radu. Emotiile au fost uriase, rezultatele pe masura.

Tot 2015 a fost anul in care am mai depasit o limita si am inceput sa tin workshop-uri de jurnalism online si sa trec mai departe de o simpla cochetarie cu digitalul – direct la specializare.

Una peste alta, daca trag linie si evaluez, 2015 iese pe plus. Primul an care iese pe plus dupa un ciclu ce s-a incheiat, in sfarsit. Numitorul comun au fost prietenii. Mi-e din ce in ce mai clar ca fara ei nu se poate, ca fara ei viata e mai trista si ca, dincolo de orice pasiuni/relatii, ei sunt singurii care raman acolo, no matter what.

 

Never give up

run-when-you-can-walk-if-you-have-to-crawl-if-you-must-just-never-give-up-239928

Daca vrei sa faci ceva diferit, daca vrei sa stand up for yourself  si pentru ce crezi ca iti face bine, fa un efort. Lupta. Never give up. Lupta cu orgoliile e cea mai acerba. Victoria dintr-o lupta ca asta e cea mai satisfacatoare.

Ne-am obisnuit prea mult sa fim reactivi in loc sa fim proactivi. Ne-am obisnuit prea mult sa primim fara sa dam mare lucru la schimb. Ne-am obisnuit sa cerem de la altii luna de pe cer si sa ii luam de-a gata, de parca lumea ne-ar datora ceva. Wake up! Nu merge asa. Nimeni nu datoreaza nimic, nimanui. Alegem sa o facem.

Nu poti sa bati cu piciorusul drept in zapada de pe asfalt si sa spui *vreau. vreau acum si daca nu respecti conditia mea sine qua non, atunci nu se intampla nimic.* Lasa 2016-le sa iti dea aripi sa lupti pentru ce iti doresti. E simplu de fapt: daca vrei ceva, go and get it! Never give up the fight!

Ce sa faci la Amsterdam in 6 ore mari si late?

tur amsterdam

Nimeni nu iti spune ca poti simti un oras strain intr-o singura zi. Nici un singur suflet de calator nu te-ar indemna sa mergi doar cateva ore pe strazile din centrul unui oras vechi. Nu pentru ca nu vrea, ci pur si simplu din cauza ca se teme ca nu vei savura spiritul orasului, ca nu ii vei surprinde esenta. Dar daca luam tocmai orele astea, cat o escala mai lunga si le folosim pentru un preview? Varianta demo, sa-i zicem!

Nu am absolut nici un contact cu tarile nordice. Niciodata nu m-a atras un peisaj pe care sa il pot admira in conditii de vant si ger si voi face doar 2 exceptii in sensul acesta: Moscova si Islanda, despre care veti auzi in curand pe Travel Selfie:)

Eram curioasa de Amsterdam totusi, ca prea era toata lumea mega incantata de vechiul regat, asa ca decis ca am nevoie de varianta demo ca sa imi iau cel putin o saptamana in care sa vizitez tot ce se poate. Da, chiar sa incerc si Heineken Experience, desi prefer sa beau vin.

Cum aveam posibilitatea unei escale prelungite cu KLM de la Frankfurt la Bucuresti, am ales sa ma opresc la Amsterdam si bine am facut. Mi-am dat seama rapid ca cele 6 ore de care dispun s-ar pierde iremediabil in muzee si mai ales la cozile din fata lor si am pus on hold Anne Frank, Van Gogh si Rijks Museum. Am preferat sa merg pe calea sigura, a turului de 3 ore al orasului, facut de cei de la Sandeman’s pe care i-am testat de 2 ori in Berlin.

De ce tur? Pentru ca creeaza o imagine cat mai completa a orasului, pentru ca te aduce alaturi de oameni din toata lumea cu care poti relationa si te asigur ca un tur free e mult mai fun decat unul platit, pentru ca ghizii sunt facuti din alt aluat si sunt super implicati in ceea ce fac.

sandeman's tour

Am verificat pe site la ce ora este turul si am vazut ca ajung fix la timp. Trenul din Schipol ajunge in Amsterdam Central Station in maximum 20 de minute si iti sugerez sa iei bilet dus-intors daca ai escala in aceeasi zi. Costa 8,95 euro – mult mai putin decat cei 80 de dolari pe care i-a platit pe taxi americanca din North Dakota cu care m-am imprietenit in tur.
Ajunsi in gara, mergi drept pana la National Monument Dam Square ca sa ii gasiti pe cei de la Sandeman si lasati-va pe mana lor. Ofera turul perfect pentru cei care nu au timp si nici nu au avut ragaz sa se documenteze.

De la ei afli cat de stransa era legatura intre prostituatele din Red District si Biserica Catolica. De la ei afli povestea primei revolte din perioada fascista cand muncitorii au oprit lucrul dupa ce au vazut modul in care erau tratati evreii. De la ei afli colturi de canal cu poveste, ce e cu arhitectura si care au fost principalele puncte de cotitura in istoria Olandei.

canale amsterdam

In acelasi timp socializezi. Am conversat cu o nemtoaica, o filipineza care se mira ca trebuie sa platesti ca sa folosesti toaleta, o nigerianca stewardesa naturalizata in State si o slovaca ce incerca sa recunoasca orasul pe care il vizitase cu 20 de ank in urma.
Atatea culturi, atat de mult clash of civilization. In 3 ore am vazut tot ce imi trebuie ca sa ma conving ca am nevoie de o saptamana in orasul asta fantastic si mi-am facut si amici noi.

Plus 10 minute de apus incredibil, chiar daca se intampla la 4:30 dupa-amiaza:)

Amsterdam

Oh, ghidul era un scotian care fusese cuplat cu o romanca, asa ca dupa un “multumesc” perfect articulat, o numaratoare de la 1….10, mi-a spus si celelalte 2 cuvinte care nu prea se cuvin pe blog. Primul e “curva”. Pe al doilea va las sa il ghiciti. Incepe cu P si e, evident, peiorativ:)

So, if interested, KLM are niste escale mai generoase de care puteti profita pentru o varianta demo a orasului pe care nu sunteti inca suta la suta convinsi ca merita sa il vedeti.