Frustrarea ORL-istului

Cu limba grea si anesteziata  in mana lui acoperita de mici fire de par, ma uit cu ochi aproape exoftalmici la doctorul care imi indeasa fasii de tifon stropite din belsug cu Olynth. Lacrimile isi fac loc instantaneu printre genele proaspat rimelate, noroc ca era waterproof.

Am venit cu o simpla durere de gat si ORL-istul e fascinat de deviatia mea de sept. Asta in timp ce ma trage de limba, obligandu-ma sa scot vocale strangulate.

Ati facut asta vreodata cu 2 tifoane imbibate in Olynth usturator si indesate bine in nari ? Sper ca da pentru ca am nevoie de empatie.

Ati observat cum medicii care au anumite specializari sunt parca mai frustrati decat altii ? Nu vorbesc aici despre chirurgi sau psihiatrii. Cred ca nimeni nu ar vrea sa fie in papucii lor albi vecini cu bisturiul si cu nebunii de pe salon.

Spre ORL-isti bat. Oto-Rino-Laringologii carora le ia un minut si 3 secunde pentru a-si insira titulatura. Ei bine, oamenii tin sa iti arate ca sunt la fel de experti pe oto cat sunt si pe rino. Sa nu mai vorbim de laringo.

Am plonjat direct intr-un astfel de puseu demonstrativ de 2 ori.  Pe cel recent tocmai l-ati savurat. Primul a avut loc tot anul asta.

In vara  ma lovise raguseala de nu mai eram capabila sa gavaresc pe post. ORL-ist-u’ de la clinica particulara mi-a palpat sanii spre stupoarea mea. “Cum de ce, domnisoara ? Va fac un examen mai amanuntit”, a fost raspunsul la intrebarea mea acida.  Probabil avea specializare si in oncologie.

Nu vezi ginecolog sa te controleze la plamani sau ortoped sa iti masoare dioptriile. Concluzia pe care o trag e numai una : ORL-istii sunt ca tocilarii care, scosi in fata tablei, turuie lectia desi au luat deja 10.

Frustrarea poate veni si din faptul ca par  intotdeauna lasati de o parte. Acum sincer, ati vazut vreun ORL-ist in House, Grey’s sau chiar ER ? Eu nu-mi amintesc.

Creditul meu mic de la BCR

Asta am crezut ca fac atunci cand am mers la BCR. Nu aveam nevoie de mult. 3500 de ron, care pe atunci erau lei vechi.

Zis si facut, fac creditul, semnez, platesc rata si bun platnic cum sunt nu depasesc nici un termen in fiecare luna. E de mentionat ca nu ma descurc cu bancile. Nu am internet banking, nu platesc cu cardul pe net, toate dintr-o frica viscerala de tot ce inseamna inselatorie.

Stiti cum e cu frica de ceva.. cu cat te temi mai mult, cu atat atragi situatiile negative ca un magnet.  Dupa vreo 7 luni de plata a ratelor si niste calcule, ma prezint la banca cu dorinta expresa de a incheia creditul.

Mare le-a fost mirarea doamnelor din front-office cand le-am spus ca intentionez sa achit cash si pe loc.

– Cum, aveti 290 de milioane plus penalizari in cash ?!

Le intelegeam mirarea, nu aveau cum sa incapa atatia bani in gentuta mea in care abia incapeau cei 7 milioane pe care, dupa cum calculasem eu corect, ii mai aveam de dat.

Hopa, Houston we have a problem ! Au inceput luni de mers pe la BCR,  interventii cu politia pentru obtinerea contractului si supriza constatarii inselaciunii. Creditul fusese suplimentat in aceeasi zi in care semnasem eu contractul, numai ca semnaturile nu coincideau. La fel ca si buletinul cu care nu am retras sutele de milioane de la casieria BCR la care nu am fost.

Povestea creditului meu mic culmineaza cu aroganta cu care cea care aprobase suplimentarea de cont a declarat la sectia de politie din Pantelimon “cum adica, nu mai pot sa preiau conducerea nu stiu carei sucursale ca a aparut plangerea asta acum?’.

Nervi, suparari, declaratii la politie. Toate au fost necesare pentru ca, prin minune, creditul de 300 si de milioane sa fie integral achitat.

Concluzia : te banci ma feresc ca de Dracu!

Exista viata si dupa breaking news

mi-e lehamite de breaking newsu’ vostru. ecranul galben ma lasa impasibila. un nou ministru pleaca. e inlocuit imediat asa ca de ce ne agitam ? telefoanele zbarnaie, analistii isi dau cu presupusul, lumea-mi sare in cap si se sparge in farame.

Azi de exemplu, vreau sa pierd timpul
Vreau sa schimb ritmul, atat de simplu

sunteti atat de mici incat porcariile astea politice va guverneaza viata. ma intreb daca o sa iesiti din cercul asta stramt in care va dati de ceasul mortii la noi si noi declaratii.

Scoateti ochii din computer!  Inchideti televizorul, mergeti sa faceti o fapta buna. Respirati putin aerul pe care-l taiati in goana spre birou si veti vedea ca a trai nu inseamna a te ingropa intr-un morman de declaratii. Cand ati facut ultima oara ce va place ? Ce va place voua, nu ce ar da bine sa va placa ?

Avem nevoie de un let’s do it Romania la nivel de preocupari.

News alert : exista viata si dupa breaking news ! Ai curaj sa o traiesti ?

Pot sa gandesc cu voce tare, ca nimeni nu ma vede,
Nimeni nu ma crede, nimeni nu m-aude
Sunt un oarecare, pot sa fumez un joint seara la plimbare

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Hn7U5YLcaJo]

Fantoma prezentului

Sunt constienta de existenta ta permanenta la fel cum imi simt acum buricele degetelor apasand tastele.

Porti acelasi nume cand stai mereu acolo ascunsa in gandurile mele, iti simt respiratia in ceafa orice as face, orice stare de bine aparent as avea.

ma bantui, nu la modul placut. ma faci sa imi pierd calmul si cu el terenul,  in fata ta. caci eu am castigat o data, dar tu te-ai intors cu mai mult aplomb decat pana acum.

ranile linse peste ani ti s-au inchis si ai prins din nou putere, sa iei inapoi ce ti-a apartinut.

trecutul tau e prezentul meu, la fel cum prezentul meu e trecutul tau. Nu se intretaie decat ca sa trezeasca amintiri dureroase. Mai mult pentru tine decat pentru mine, si poate ca ai decis ca a sosit vremea razbunarii. Si poate ca o vrei acum. Te astept. Dar te previn, am mai iesit o data invingatoare din lupta asta.

Rachida Dati si felatia cvasi-nula

Inflatie, felatie – parca suna la fel cand au acelasi sufix. Asa a luat-o gura pe dinainte si pe Rachida Dati la Canal + . Fostul ministru, actual eurodeputat UMP vorbea despre fonduri de investitii straine cand s-a trezit cu gura plina “Quand je vois certains qui demandent des taux de rentabilité à 20, 25 %, avec une fellation quasi-nulle”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IQ6eKtnumD0]

Cum e cu felatia cvasi-nula ?

Anunt imobiliare cu blana de matza

Culmea jenibilului : sa nu-ti permiti un ditamai ursalau’ sau sa nu ai prieteni vanatori si sa jupoi o biata matza ca s-o pui covoras sub piciorusele tale de idiot. Exemplificare in poza de mai jos :

Am privit din toate colturile, am analizat toate animalele care s-ar potrivi descrierii. Singura asemanare pe care o gasesc este cu o pisica. Acum inteleg de ce nu prea mai sunt pe la blocuri. Devin sursa pentru cei care prelucreaza covorase din blana de matza.

Imaginea asta se incadreaza in categoria neinspiratilor care fac descrieri pompoase – “mobilat ultramodern, apartament de lux, central”- ca sa isi dea cu firma-n cap.

Mobilat modern inseamna ca apartamentul are intr-adevar o canapea si niste fotolii dar pot fi roase de molii inca de pe vremea lui ceasca. Un indiciu bun sunt husele cu care sunt acoperite cu grija.

La categoria “mobilat de lux” am gasit in anunturi tot felul de poze de efect cu bai curate in mijlocul carora trona o pereche de chiloti, de ce nu ? Transmite, nu-i asa, sentimentul de coziness. Sau nu!

Pe langa masterul la SNSPA, pescuitul dupa un telefon cazut intr-o buda turceasca si trezitul la 6 dimineata, cautatul unui apartament in chirie intra in categoria “nu mai pot, nu mai suport, fuckiddy fuck!”. E clar, traim intr-o tara de idioti care-si fac norvegiana de padure covoras.

Gustul berii sta in sticla

Nu sunt domnisoara de pension. Buna crestere mi-a fost predata in Salajan, poate de asta nu gasesc gustul berii scurs decat prin gura sticlei.

Relatia buze-sticla a interferat intotdeauna cu veleitatile mele de paharnic. Gulerul de bere dadea de fiecare data pe afara cand sticla simtea ca vreau sa o tradez cu un pahar ca cele din reclama de la Stella Artois.  2 degete de spuma ? Nici toate degetele de la mana nu-mi ajungeau sa masor spuma care acopera paharul pana il facea sa dispara.

Noroc ca m-a chemat Manafu la World Draught Masters sa vaza si ochiu’ meu care e tehnica. Am aflat ca de la turnatul in pahar pana la sorbitul efectiv al berii sunt 9 pasi, preferatul meu e de departe Taierea Capului, faza aia cand treci rapid un cutit peste buza paharului plin.

M-am intalnit cu prieteni, am baut o bere rece cu prietena Roxana, am stat frumos la poza pentru Piticu  si am mai facut cunostinta si cu Arhi, dupa cum se vede in poza de mai jos :

Evenimente din astea sa tot fie !