low-cost addicted

homelyday

Sunt fan low-cost. Cele mai reusite vacante pe care le-am avut au inceput cu decolarea de pe Baneasa. E perfect sa zbori cu low-cost-ul daca ai buget redus, sau daca ti s-a pus pata sa pleci din tara asta cat de des poti. Si motive exista fara numar – fara numaaar cum aud eu aici la mine in cartier.

Daca te mananca talpile iaca sansa.

M-am interesat si Sky-ul nu mai are probleme si decoleaza de pe Baneasa fara sa-l alerge creditorii, singurul inconvenient e ca nu aterizeaza la Viena ci la Bratislava. Frumoasa capitala, dar scumpa ca o sampanie in Herastrau. Daca vreti experiente locale evitati hotelurile si aruncati un ochi aici.

Ce-i drept mai ai timp pana duminica la 14. Daca nu-mi vei fi citit blogul pana atunci, your fault :)) In finalul aceastei campanii lamentabile de fidelizare astept sa imi spuneti cu biletul electronic in dinti unde aveti de gand sa zburati.

Booo-ka-rest

Vestea buna : confuziile frustrante pe care le faceau pana acum iremediabil artistii ce se perindau pe la noi prin capitala vietii, vor inceta. No more Budapest, publicul e deja in delir.

Vestea proasta : datorita din cauza atitudinii intolerante si apatice a ghiolbanilor care au acaparat locurile cele mai bune la Madonna, balacindu-se  in marea de seminte udate cu bere, capitala Romaniei a capatat un nou renume mondial inspirat de huiduielile taranilor. Rise and you shall be named Boo-ka-rest.

TMZ.com ne-a botezat, pe drept.

In ultimii 2 ani ne bucuram de valul de concerte care a invadat Romania. Ceva imi spune ca de aici inainte trebuie sa ne multumim cu passe-uri ca Sandra, care tocmai are concert in curand.

Madonna – show perfect, public needucat

Cred ca a fost singurul concert din turneul care tine de un an jumatate cand Madonna nu s-a intors la bis. Si asta nu pentru ca nu ar fi vrut, ci pentru ca n-a chemat-o nimeni. Am ramas trista in mijlocul multimii care se ingramadea cu avant  spre iesire chiar in timpul ultimei melodii. Imbracata in tricoul meu pe care scria cu litere de-o schioapa “I’m like a virgin”, am ramas asteptand bis-ul, care nu mai venea si nu mai venea. Cine sa o mai strige pe Madonna daca cei mai multi erau deja departe cu gandul spre casa…s-au stins luminile, s-au scos cablurile – Game Over.

Abia acum mi-am dat seama cat de mult poate strica un public needucat un show ce se anunta a fi grandios. La Paris, Madonna s-a intors pe scena la un bis de trei melodii cantate in totalitate de public, in Romania s-a vazut nevoita sa trimita microfonul in public doar- doar o canta cineva.

Numai dupa ce am facut abstractie de ghiolbani care se intrebau zgomotos in spatele meu de ce langa M-ul asifat pe scena nu se alatura si “uieee, hah hah hah” si de praful care iti intra din belsug in toate orificiile la care exista acces direct, abia atunci m-am putut bucura de prezenta doamnei ex-Ritchie-currently fucking Jesus.

Ce prezenta, ce atitudine, ce conditie fizica, ce corp ! Superlativ prin definitie. De aici mirarea mea : de ce nu au aplaudat, de ce au reactionat ca neanderthalii in momentul sarutului cu dansatoarea sau cand si-a sprijinit chitara intre picioare, abordand simbolul falic cu zambetul pe buze? Concentrati in reactia la instinctele primare au pierdut restul, au pierdut tot. Oare stiti ca dupa momentul in memoriam MJ dansatorii au purtat spre sfarsitul concertului cate o manusa alba ? Oare stiti ca Vogue a avut alta linie melodica tocmai pentru a evita previzibilul ? Nuu, ati fost doar nemultumiti ca nu vedeti scena, ca nu canta melodiile pe care in creierasul vostru nu le puteti adapta la noul ritm.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YMze0Eg3dmI]

Atat i-a trebuit sa vina cu mesajele anti-discriminare. Ati umplut parcul cu huiduielile voastre “auzi, romi ?!?!? auzi, gay ?!?Huuooo”.  V-ati comportat ca o galerie la un meci din grupa C.

Mie mi-a placut de ea si ma dezic de voi. Ramaneti cu piramida lui Maslow, nu va trebuie decat mancare,apa si sex – nu neaparat in ordinea asta- ca sa fiti fericiti.

Atitudini ca asta ma fac sa nu-mi mai doresc vreodata sa merg la concert in Romania. Voua cum v-a placut ?

I had closure

20 de minute singura in apartamentul dezbracat pana la albul peretilor. am deschis larg usa balconului ca sa acopar cu claxoanele de afara tacerea ce se instalase pe nesimtite intre noi.

Linia tocului s-a unduit familiar sub palma mea, peretii si-au dilatat porii ca sa-mi transmita pentru ultima data caldura lor. If felt like home. Prima casa fara parinti, locul in care m-am lovit cu capul de pragul de sus doar ca sa vad ca jos nu e nici un alt prag care sa-i corespunda.

E ca atunci cand ai cea mai urata pisica din cartier, dar tu o vezi minunata pentru ca e a ta. Si cand o pierzi, nu-ti ramane decat sa-i plangi lipsa cu 63 de lacrimi de cate 63 de ori.

Apartamentul pe care l-am parasit a fost locul in care am simtit gustul independentei, acolo mi-am petrecut primii ani din viata mea vazuta cu ochi maturi. Pentru prima oara, simt ca plec de acasa, desi am schimbat alte 2 locuri pana acum.

don’t stay near the water cooler

acum inteleg de ce la noi in redactie water cooler-ul e defect aproape mai toata ziua :D. Ca sa nu ramanem fara idei :))
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oq0ijANlIeM&eurl=http%3A%2F%2Fblog.iqads.ro%2F2009%2F08%2F17%2Fcum-sa-fii-creativ-evita-frustratii%2F&feature=player_embedded#t=163]

Paris-Bucuresti-Nairobi

broboanele de transpiratie se aduna in barbie si muschii imi pulseaza ritmic. tocmai ce-am aflat ca am muncit mai mult de 63 de ore ca sa imi cumpar Ipod-ul mult dorit. Sper ca nu ma banuiti ca am tras linii cu creta pe perete ca sa tin evidenta, nu in nici un caz, au facut altii asta pentru mine.
63 de ore, 63 ? adica peste o saptamana de munca. Geeez, imi doresc din nou sa fiu copil de bani gata. Dar cum nu sunt, ma si tem sa calculez cat trebuie sa trag in campul muncii daca mi se nazare sa imi cumpar vreun alt gadget, daca pentru un kil de orez trebuie sa bag vreo 44 de minute.
Si in conditiile astea Bucurestiul trece drept cel mai ieftin oras din Europa ? Sunt sceptica. Adica cum, cand hainele sunt mai ieftine si mai bune in Spania de exemplu si chiriile se apropie de cele de acolo.
Intotdeauna, in cel mai egoist mod, comparatia cu cei aflati in situatii mai grele te face sa te simti parca putin mai bine.
Cum nu pot sa plec din Romania, cel putin pentru moment, ma consolez cu faptul ca trebuie sa muncesc aproape trei sferturi de ora ca sa am cu ce sa imi iau un BigMac, in timp ce in Nairobi de exemplu, burgerul suculent se obtine dupa 2 ore si jumatate de munca.
La cati obezi, victime ale fast-food-ului,au aparut, trag totusi concluzia ca traiesc intr-o tara bogata.
voi pentru ce munciti si cat ?

terorista inocenta

Esti o terorista priceputa?
Auto-terorista

Pana acum nu ai reusit decat sa te terorizezi pe tine insati. Si din pacate nici in viitor nu ai sanse sa te schimbi. Singura sansa de a teroriza si pe altcineva ar fi sa gasesti pe cineva sa se indragosteasca de tine. Oricum, trebuie sa actionezi repede, pentru ca iubirea e trecatoare.

cutiile de carton aduc fericirea

vacanta de anul asta se imparte in 2 etape mult diferite ca mod de petrecere a timpului.

Prima saptamana cu leneveala de la malul marii a trecut in no time. 8 zile de incarcare a bateriilor for the next stage care se defineste prin mutarea dintr-un loc intr-altul.

Incep sa regret ca nu stau intr-un cort.  asa as fi evitat drumurile interminabile dupa cutii, cutiute, saci, sacusori cu toate diminutivele si augmentativele lor.

Moving out sau demenajer, oricum i-ai spune si in orice limba  procesul  iti pune nervii pe bigudiuri. E aproape ca un ritual in care trebuie sa fii extrem de atent sa nu uiti nici o secunda ce ai de facut, altfel o iei de la capat.

Secretul este sa fi fost strangator la viata ta. Stiti toate cutiile de carton care ti se par inutile odata ce a fost scoasa din ele plasma/imprimanta/masa de la ikea ? Tineti-va bine de ele daca planuiti vreodata sa va mutati, altfel ajungeti ca mine.

Pentru ca nu am avut in ce sa imi inghesui haine, farfurii, carti, sosete, si alte chestii fara de care viata poate decurge normal in noul apartament am recurs la un gest disperat. M-am instalat pe balcon si timp de mai multe ore am supravegheat vigilent coltul strazii unde se strang de obicei cartoanele. Nu am scapat nici o miscare in zona, asa ca imediat ce cutiile au fost aruncate langa stalp m-am napustit asupra lor promitandu-le un viitor mai bun.

se pare ca totusi multi dintre semenii nostrii au cunostinta de utilitatea cutiilor, din moment ce nu am gasit foarte multe abandonate, lucru ce m-a obligat sa recurg la planul 2.

Ochi de catel, voce afectata (uuu, look at me, I’m helpless type). Iesitul la cersit de cutii incepe. Primul loc a fost posta, de unde am iesit cu mana goala, desi eram pregatita sa platesc chiar pentru cartoanele care mi-ar fi adus temporar fericirea. Urmatoarea incercare – supermarketul, unde altundeva ar putea sta cartoanele colorate cand se odihnesc ? Corect, numai ca trebuie sa ajungi acolo inainte sa fie trimise la reciclat, asa cum am patit eu.

Deja imi imaginam cum imi voi cara cartile intr-un sac pe care il voi tara cu greu pe scari, in timp ce imi voi sterge transpiratia de pe frunte cu un ghemotoc de sosete stranse in mana stanga. Nu era deloc o imagine placuta, in special prin prisma posibilitatii transpunerii ei in realitate cat de curand. Salvarea a venit de la pet-shop-ul de vis-a-vis. Daca ati vazut ieri pe cineva traversand printre masinile care traversau vijelios cantemirul cu cate trei cutii uriase in mana, ei bine inseamna ca deja ne-am cunoscut : P.

a meritat totusi, acum all my precious stuff stau stivuite in 15 cutii mai mari sau mai mici asezate in hol sau catarate sus pe frigider. as fi adaugat o fotografie concludenta, dar aparatul foto sta pierdut pe undeva printr-o cutie sigilata.

to be continuated.